În cele mai multe cazuri grave, faptele motivate de ură sunt considerate infracțiuni. Când o persoană este acuzată de o infracțiune, aceasta este numită „învinuit” / „inculpat” și acuzațiile penale sunt examinate în cadrul procesului penal.
Circumstanțe agravante
În Republica Moldova, Codul Penal prevede că orice crime comise pe motive de prejudecată împotriva unei persoane sau grup din cauza rasei, culorii, naționalității, etniei, cetățeniei, religiei, vârstei, sexului, genului, orientării sexuale, limbii, viziunii politice, dizabilității, stării sănătății, statutului social sau originii sociale ar putea fi considerată o circumstanță agravantă. Prezența motivelor de prejudecată este luată în considerare indiferent dacă infracțiunea este săvârșită împotriva persoanelor ce posedă caracteristicile protejate, a bunurilor acestora, sau a celor care le susțin sau se asociază cu ele, fie că asocierea este reală sau percepută. Mai mult, o infracțiune poate fi considerată motivată de prejudecată chiar dacă sunt prezente și alți factori motivanți. Cu toate acestea, este esențial de menționat că simpla prezență a unor caracteristici protejate în profilul victimei nu înseamnă în sine că infracțiunea a fost cauzată de un motiv de prejudecată.
Dacă circumstanțele agravante sunt deja definite ca elemente ale anumitor infracțiuni, autorul ar trebui să fie acuzat de acea formă specifică a infracțiunii. În astfel de cazuri, ele nu pot fi considerate simultan de către judecător ca circumstanțe agravante.
exemplu Omorul, incitarea la sinucidere, vătămarea corporală, răpirea, sterilizarea ilegală sunt exemple de infracțiuni care includ o formă agravată a infracțiunii, atunci când este săvârșită din motive de prejudecată.
exemplu O persoană cu o piele mai închisă a fost atacată și grav rănită cu un motiv părtinitor din cauza rasei persoanei respective.
Citiți mai multe despre dreptul la un proces echitabil în procedurile penale.
Discursul urii
Discursul instigator la ură nu este o crimă motivată de ură, deoarece are o structură diferită de el. Spre deosebire de infracțiunea motivată de ură, discursul instigator la ură nu are elementul „infracțiunii de bază”. Aceasta înseamnă că, dacă discursul instigator la ură nu ar conține motivul de prejudecată sau intoleranță, nu ar exista nicio infracțiune de pedepsit, ci doar o expresie a unei persoane. Cu toate acestea, discursul motivat de ură și infracțiunile motivate de ură au anumite caracteristici similare, și anume, ambele sunt motivate de ură sau intoleranță față de indivizi sau grupuri pe baza anumitor atribute. Uneori, în timpul infracțiunii motivate de ură, făptuitorul poate exprima public ura sau violența pe baza etniei, religiei sau a altor caracteristici ale victimei.
Dreptul penal distinge discursul instigator la ură ca fiind o infracțiune în sine. Pentru ca infracțiunea să fie considerată discurs de ură, aceasta trebuie să corespundă descrierii conținute la articolul 176 (2) sau la articolul 346 ale Codului Penal. Formele mai puțin grave de incitare la ură sunt sancționate conform Codului Contravențional.
Citiți mai multe despre discursul de ură și diferențele între crimele motivate de ură și discursul de ură.