Discursul de ură promovează public ura și violența împotriva persoanelor și grupurilor care se caracterizează printr-un anumit atribut și se pedepsește de lege. O distincție trebuie de făcut între discursul de ură și crimele motivate de ură.
Distincția între discursul urii și infracțiunile motivate de ură
Aproape orice infracțiune prevăzută de lege ar putea fi considerată o infracțiune motivată de ură, dacă posedă cele două elemente necesare – trebuie să fie recunoscută de lege ca infracțiune și să aibă un motiv de prejudecată. Discursul urii este un tip specific de infracțiune. Aceasta este o expresie publică care răspândește, incită, promovează sau justifică ura sau violența față de un individ sau un grup de persoane, pe baza anumitor caracteristici, cum ar fi, de exemplu, rasa, etnia, sexul, vârsta, orientarea sexuală, convingerile sau starea de sănătate, cu scopul de a le submina demnitatea. Spre deosebire de infracțiunea motivată de ură, discursul instigator la ură nu are elementul „infracțiune de bază”. Aceasta înseamnă că, dacă discursul nu conține motivul de prejudecată sau de intoleranță, nu exista nicio infracțiune care să fie pedepsită. Este doar o expresia unei persoane. Aceasta înseamnă că infracțiunea motivată de ură, ca concept, este mult mai largă decât discursul de instigare la ură.
important Discursul motivat de ură și infracțiunile motivate de ură au anumite caracteristici similare, și anume, ambele sunt motivate de ură sau intoleranță față de indivizi sau grupuri pe baza anumitor atribute. Uneori, în timpul infracțiunii motivate de ură, făptuitorul poate exprima public ura sau violența pe baza etniei, religiei sau a altor caracteristici ale victimei. Astfel, discursul instigator la ură este adesea menționat de autoritățile publice și de indivizi în contextul crimelor motivate de ură și uneori catalogat drept infracțiune motivată de ură.
În Republica Moldova, în funcție de gravitatea actului, discursul de incitare la ură poate fi atribuit la infracțiunile penale sau la categoria contravențiilor administrative. Discursul de ură nu este protejat de libertatea de exprimare.
Elementele ale discursului instigator la ură în crimele motivate de ură
Elemente ale discursului urii pot fi observate uneori înainte, în timpul sau după comiterea unei infracțiuni motivate de ură, iar statul are obligația de a investiga astfel de elemente.
exemplu Dacă martorii spun că l-au auzit pe făptuitor strigând insulte homofobe înainte de a ataca un cuplu homosexual, acest lucru ar trebui luat în considerare în timpul investigației și al acțiunilor ulterioare.
Dacă făptuitorul deține articole precum cărți, muzică sau afișe care sugerează existența unor prejudecăți, acest lucru ar trebui să fie luat în considerare în timpul investigației.
exemplu Dacă, în timpul unei percheziții, poliția găsește postere xenofobe în reședința făptuitorului după atacul acestuia asupra unui grup de străini, acest lucru trebuie luat în considerare.