Administrația penitenciarului poate restricționa mijloacele de comunicare, dar numai din motive de securitate sau ca măsură disciplinară. Totuși, aceste restricții ar trebui să fie doar pentru o perioadă limitată de timp și nu pot interzice totalmente comunicarea cu lumea exterioară. De asemenea, în astfel de cazuri, trebuie emisă o decizie scrisă separată care să explice motivele, durata și posibilitatea de a contesta o astfel de restricție.
Proporționalitatea
În anumite situații, dacă vi se interzice să trimiteți o scrisoare sau să efectuați un apel, fără un motiv întemeiat, acest lucru vă poate încălca dreptul la viață privată și de familie sau, în cazul în care nu vă puteți adresa avocatului din această cauză, dreptul la un proces echitabil.
Chiar dacă restricția privind comunicarea este bazată pe lege și bine motivată, drepturile dumneavoastră încă pot fi violate dacă restricțiile nu sunt proporționale cu situația dumneavoastră. Pentru a evalua dacă a existat o încălcare, trebuie luați în considerare diverși factori, cum ar fi:
- durata interdicției
- dacă a existat o urgență care a presupus necesitatea contactului cu persoane din afara închisorii
- dacă au existat alte căi adecvate de contact cu lumea exterioară etc.
exemplu Dacă nu vi s-a permis să faceți apeluri telefonice, dar ați putut totuși comunica cu familia scriind sau trimițând o telegramă, posibil drepturile dumneavoastră nu au fost încălcate.
Cum să depuneți plângere
În cazul în care considerați că corespondența dumneavoastră este restricționată fără nicio evaluare individuală ori vreun motiv întemeiat, sau restricțiile sunt prea severe pentru situația dumneavoastră, ar trebui să depuneți plângere judecătorului de instrucție sau Administrației Naționale a Penitenciarelor. Citiți mai multe despre cum să depuneți plângere.