În general, fiecare instanță trebuie să-și motiveze hotărârile. Instanța trebuie să explice de ce, pe ce fapte și legi s-au bazat hotărârile sale.
Această cerință se referă atât la hotărârea definitivă, cât și la diferite încheieri adoptate în cursul procedurii. Este o garanție că deciziile instanței nu a fost luate în mod arbitrar, iar părțile au fost audiate în procesul de luare a deciziei.
Întinderea și detalierea motivării hotărârii instanței depind de:
- tipul de decizie
- cât de importantă este decizia pentru proces
- tipul de probleme care sunt discutate în decizie
example O constatare a vinovăției sau a nevinovăției trebuie să conțină o motivare detaliată cu privire la toate elementele infracțiunii; cu toate acestea, o decizie de prelungire a termenelor procedurale poate fi mult mai puțin detaliată.
Motivare suficientă
O decizie poate conține o motivare suficientă, chiar dacă instanța nu este de acord cu poziția dumneavoastră. Pe de altă parte, obligația de a motiva nu înseamnă că fiecare argument pe care l-ați susținut în cererea dumneavoastră trebuie să fie analizat în detaliu sau chiar menționat în decizie. Cu toate acestea, dacă un argument pe care l-ați invocat ar putea fi decisiv pentru soluționarea cauzei, instanța trebuie să-l analizeze și să răspundă la el în decizia sa.
Domeniul de aplicare
Obligația de a pronunța o decizie motivată nu se aplică fiecărei decizii luate de instanță. Totuși, se aplică tuturor hotărârilor și deciziilor care afectează drepturile omului. Atunci când instanța ia o decizie simplă întemeiată pe o chestiune de drept, judecătorul nu este obligat să furnizeze o motivare detaliată.
example Decizia de constatare a vinovăției infractorului trebuie să fie bine motivată. Însă, o decizie de respingere a anumitor documente pentru că o parte a depășit termenul limită pentru depunerea lor nu ar necesita prea multe explicații.
Apelul și recursul împotriva hotărârilor și deciziilor
Dacă o instanță superioară este de acord cu motivarea instanței inferioare și nu au fost ridicate probleme noi în apel sau recurs, o instanță superioară poate indica că este de acord cu hotărârea unei instanțe inferioare fără a o rescrie.